Situaţie [2]

• May
• 11

A se imagina următorea situaţie:

Se iese din bloc la ora 22.00, cu scopul unei întâlniri banale între 2 bucăţi prieteni. Pe banca din faţa blocului se află o siluetă cam greu de evitat şi de neadmirat, şi nouă prin zonă, pe deasupra. Se încearcă o dumă în trecere, şi exact când Seicean se credea înfrânt, tipa răspunde promt debutului abrupt al andrisantului. Urmează o discuţie cam greu de reprodus, ideile de bază fiind: avem o nouă tipă în bloc. E hot. Şi ca să te mai fac puţin să suferi, stă pe acelaşi palier cu Seicean. Delicios, nu ?

A se imagina şi următoarea situaţie:

În imaginaţia lui bolnavă, Seicean nu poate ieşi anonim din această ecuaţie exponenţială. Se dezvoltă următoarea strategie: Se face curat în cameră, se face curat la baie, se mai face odată curat în cameră (dezordinea revenind în timp ce se făcea curat la baie), se fac 2 cafele din suflet, se coboară la nonstop după lapte, se reînnoieşte freza, şi apoi se invită hotness’ul la o cafea.

Asta chiar trebuie să ţi-o imaginezi:

Seicean părăseşte locuinţa lui(ordonată), cu destinaţia: Apartamentul hotness’ului. Bate la uşă prima dată. Nimic. Se insistă şi a doua oară. Nimic. Cu sânge, sudoare şi lacrimi, se insistă pentru ultima oară. Se aud nişte paşi, parcă din fundul grădinii. Uşa se deschide, iar o siluetă splendidă de bărbat, cam aşa la 25 de ani se arată şi fixează o privire inofensivă. Seicean beleşte ochii, în timp ce buza inferioară era muşcată în cel mai animalic mod…

Tu ce-ai fi făcut în locul meu ?

Iron Man, reclamă şi glume de bun gust

• May
• 10

La prima ochire, un film bun, deştept, dar şanze Zero să mă facă să îi dau play. Nu m-au încălzit niciodată filmele fantastice, SF, sau de la care să nu învăţ chiar nimic.

Apoi a urmat un research pe IMDB si alte site-uri mai non-nonconformiste, în final Seicean rămânând cu o impresie stupidă, ‘bă, filmu ăsta tre văzut’.

Robert Downey Jr. e un artist. Abia acum îl remarc printre duzina de filme scoase pe bandă, Iron Man urcând instant în preferinţele faniilor şi al faniilor amatori. R.D. Jr. jocă rolul unui tip bogat, proiectant de arme şi acţionar majoritar la cea mai mare uzină militară din State. Şarmul şi carisma sunt doar câteva din adjectivele care îl urmăresc pe Tony Stark de-a lungul filmului. După o misiune eşuată într-o ţară rebelă şi uitată de lume, Stark este luat prizonier şi obligat să construiască nişte rachete într-o peşteră. Deznodământul este banal pentru răpitorii rebeli, Stark constuind una din cele mai avansate arme de război din istorie: Iron Man. Acţiunea se complică puţin, dar glumele şi fazele tari sunt toate la locul lor.

Şi ca să nu crezi că titlul e degeaba, motivul pentru care mă dau atât de deştept e că tot filmul e dominat de reclame subtile şi brand’uri arhi-cunoscute. Tony Stark conduce un R8, hai să fim serioşi. Asistenta lui un Audi TT Coupe, iar într-una din fazele de glorie ale filmului, un Audi este prins la mijloc într-o bătaie ruptă din “Transformers”. Ce mai vrei ?… Audi rulzzz. Aş vrea (să vad) şi eu un Audi dinacela ca în film, care să aibă aceeaşi stemă gigantică pe capotă, alergând pe străziile Timişoarei cu acelaşi sunet ca în film…

Per total, un film lucrat, bine cotat şi cu încasări pe măsură. Nu te aşteptă să vezi vreo ţuţucă sau ceva păr pubian, că vei lua ţeapă. Filmul ăsta chiar emite ceva inteligenţă şi prezintă o idee care nu pare foarte departe de graniţa SF. Mi-a plăcut aroganţa şi statutul omului mai presus decât ‘deştept’, Tony Stark întruchipând perfect statutul geniului, gata cu diacriticile ca mam saturat!

A se da click pe poză, pac pac, dacă vrei ceva calitate. Pac pac

Blogroll reloaded…

• May
• 10

Se cer scuze anticipat pentru dispariţia blogroll’ului în ultima săptămână. Wordpress 2.5.1 este probabil cea mai penală platformă de blogging din câte am întâlnit până acum… Din acest motiv, Blogroll’ul lui Seicean a fost invizibil timp de o săptămână. Acum problema s-a remediat, iar dacă faci un efort minim cu scroll’ul mouse’ului, vei putea admira lista de bloggeri în toată splendoarea ei.

Ziua Bărbatului - între misoginism şi prost gust

• May
• 5

Când nivelul de cultură al unei ţări este pus cu semnul întrebării, atunci se naşte şi Ziua Bărbatului. Bărbatul modern vrea o zi a lui… şi numai a lui. Aşa cum 8 Martie devine pe zi ce trece o afacere, care nu are nici o legătură cu doamnele şi domnişoarele, 5 mai se vrea mai nou a fi o zi plină de bere, mici, filme cu pizde şi discuţii despre fotbal. Ce poate fi mai interesant ?… te invit în lumea bărbăteasca, şi nu-mi zi că nu vrei…

Bergenbier a început această mare şandrama acum un an (cred), şi de atunci a început să fie luată din ce în ce mai serios. În ultima săptămână nu pot număra pe degete câte massuri am primit să votez pentru Ziua Bărbatului. Bărbatul modern şi monden îşi cere drepturile. Ciudat. Se pune problema într-un ton atât de mediocru, de parcă bărbatul CHIAR are nevoie de această zi, restul de 364 fiind pline de munci şi programe arhi-încărcate. Ziua mea (din punct de vedere bărbătisesc) este când vreau eu. Ies la bere când am chef, organizez cu prietenii o şpriţanie bună, dar nu am nevoie de Ziua Bărbatului pentru asta. Evenimentul citează cam aşa: “ Care dintre motivaţii a stat la baza celor 100.000 de semnături adunate deja, e greu de spus. Paul Ghiţiu, preşedinte al Organizaţiei Bărbaţilor din România (ORB), crede că semnatarii au avut un ochi şi pe Monitorul Oficial când şi-au dat acordul pentru iniţiativă“. Bună întrebare. Era mai elegant să vedem ce lume a ales o asemenea ‘lege’ şi mai ales, de ce o vor liberă.

Pentru bărbaţii pentru care Kafka nu este un fotbalist ceh, numai respect

Baftă şi o zi cât mai plină (de ce vrea muşchiuleţu’ matale)

*brand-urile apărute în acest post sunt independente şi nu au nici cea mai mică legătură cu acest blog care se vrea inteligent

Editorial de Sfârşit

• April
• 30

Abordând în cel mai serios mod subiectul “Paşte şi sărbători religioase”, pot să spun de pe acum că sunt dezgustat…. şi cred că mă puteam scuti de replica asta pe motiv de similaritate în păreri.

Magazine pline ochi, roşu dominant, cadouri net superioare în raport cu venitul mediu lunar. Încep să cred că românul face economie încă de la crăciun, pentru ceea ce va urma de Paşte, şi vice-versa. Cu toate astea, românul s-a modernizat. Tineri de toate vârstele îmbrăcaţi la costum, smocking sau alte accesorii din gama: haine de duminică. (Numai eu eram la geacă de piele, jeans, adidaşi, tricou, freză de 4 zile, parcă tocmai ieşit de la un concert Omul cu Şobolani). Nici atmosfera nu mai era aceeaşi. Taxi-urile cu încasări cât pe un an de zile nu mai practicau tariful simplu. “E Paşti, băăăi frăţică”

Mi-e milă de fătucile (sărmanele), care au nevoie de 5 zile de baie pentru a scoate aromele diferitelor parfumuri practicate de băieţii scout’eri, unii dintre ei cu indubitabilul talent de a parfuma fata în păr. Mmmmm, delicios…

Între bine şi rău

• April
• 23

Urmăream dimineaţa asta o emisiune care punea problema fumatului, într-un discurs amplu şi bine dezvoltat. Sincer vorbind, şi eu sufăr momentan de efectul “fumez, deci exist” şi la cum arată lucrurile în momentul asta, suntem departe de a atinge o soluţie (relativ) concretă.

În primul rând, nu se poate vorbi despre discriminarea celor care fumează. Discriminarea e o distingere neacoperită între 2 sau mai multe părţi, la mijlocul căreia nu se află nici o lege. Nu există nici un drept, tratat international, lege internă, care SĂ PERMITĂ fumatul. Fumatul e o simplă acţiune făcută pe propria răspundere, care nu încalcă vreo decizie, dar trebuie respectate prevederiile legate de locaţie.

Momentan, Romanaia se află pe picior şchiop, pendulând dintr-o parte în alta, şi luând decizii cu lopata. Cel mai important aspect care într-adevăr trebuie specificat este, cum fiecare fumător care îşi cumpăra un pachet de ţigari contribuie DIRECT la bugetul national. Statisticile sunt un suport la capitolul ăsta, dar crede-mă, nu ai vrea să le vezi. Prima taxă pe ţigări a fost introdusă în anul 1600 de Regele Spaniei. El ştia că ţigăriile sunt un suport pentru stat, iar de atunci, tot ce facem noi e să mestecăm în mamaliga dumnealui. Preţul ţigăriilor creşte la fiecare 2-3 luni. Banii ajung într-un cos comun, iar de acolo nu se mai ştie. Întrebare întrebatoare: de ce nu se amenajează locaţii speciale pentru fumători ? de ce trebuie să fie doar o pancardă, care stă între un astmatic şi unul care sudează ţigăriile ?

“Tutunul daunează grav sănătaţii”. Greşit. Nu tutunul este acela care te face să dai colţu’ mai repede, ci alea 3000 de substanţe toxice care stau în jurul său. Tutunul e pax albina dacă stăm sa o luăm aşa. Întrebare întrebatoare: de ce nu se fac ţigări 100% din tutun ? S-a demnostrat că tutunul uscat nu are termen de garanţie, şi nu pare o imposibiliate producerea ţigariilor în întregime din tutun… Problema sta altfel pe biroul lui Phillip Morris, pentru că în lipsa acelor substanţe, dependenţa nu ar mai fi pe buzele tuturor fumătorilor, iar banii aruncaţi pe ţigări ar fi mai puţini.

Aud din ce în ce mai des sintagma “se fură demnitatea fumătorilor”. BĂGA-MI-AŞ PULA ÎN DEMNITATEA TA. Nu mai eşti demn dacă pe o coală A4 scrie “fumatul interzis” ? Nu mai eşti demn dacă intrii intr-un bar care e atât de plin, încât trebuie să stai la nefumători, (şi mai şi fumezi, pe deasupra) ???… ne lipseşte ceva aici, şi încerc să îmi dau seama ce. În primul rând, am ajuns la un nivel depravatic în care nu mai putem face nimic fără să ne aprindem o ţigară. Stam la computer, fumăm, ieşim la magazin, fumăm, ieşim de la sala de fitness, FUMĂM. Totul se rezumă la fumat, şi la câte ţigări bagăm zilnic. Ne împărtăşim apoi cifrele şi jucăm roluri de oameni ocupaţi, incredibil de stresaţi.

Nu e vina fumătorului. E vina statului care a bombardat România cu un set de legi, care mai de care mai aberante. Mi se pare corectă faza cu interzicerea fumatul în locurile publice. Indiferent că eşti la Poşta, Bancă, Gară, sală de aşteptare, tanti de 60 de ani nu este obligată să inhaleze damful meu, al tău, sau a oricărui fumător. Există locuri unde chiar scrie foarte clar şi frumos “local pentru fumători”. Cel mai corect. Dacă nu suporţi ţigara, nu intrii. Reglementăriile excesive au dus la o realitate socială exagerată. În tren, 80% din călători sunt fumători (nu există studii care să demonstreze acest lucru :D). Un fumător trebuie să îşi roadă unghiile până la următoarea staţie, daca nu până la staţia de destinaţie, unde va aprinde 2 ţigări de odată. Întrebare întrebătoare: de ce nu există câteva vagoane numai pentru fumători ? Nu ar fi mai simplu pentru toată lumea dacă şi-ar alege vagonul la cumpărarea vagonului, şi fiecare ar calătorii în linişte ? Problema e alta… Romanul când detestă ceva, interzice. Nici vorbă de o aşa zisă “rezolvare”, sau de puţina gândire…

După ce ai citit asta, probabil crezi că am ceva cu fumătorii. Nu. Am ceva cu fumătorul care îşi încredinţează prea multă libertate, şi nu poate face nimic, fără să aibă ţigara în gură. Sunt fumător. Nu am fumat 1 luna, acum le-am redus simţitor. Sunt convins că reducerea lor va avea efect pe viitor. Nu sunt pro pentru reducerea fumatului, dar sunt pentru reducerea incidenţei fumatului. Ce exemplu ia un copil de 12 ani, al cărui părinţi fumează câte un pachet zilnic ? Mami, pe care o doare la patină, fumează în prezenţa lui şi te mai miri de ce copilul e fumător în toată regula înainte să ajungă la 17 ani.

Împart fumătorii în 3 mari categorii:

• decentul, se întinde cât îl ţine CNP’u, fumează decent, se poate abţine o perioadă dacă este nevoie, sau i se cere acest lucru.
• ocazionalul, între 1-5 tigări zilnic, susţin că nu e o tragedie, şi nici nu dăunează “calităţii spermei”.
• nesimţitul, la orice oră din zi şi din noapte când e întâlnit, este văzut cu ţigara. Fumează în camera unde stă, fumează când se trezeşte, fumează înainte să doarmă, fumează după ce se fute, fumează în timp ce se fute.

Blogger vs Scriitor

• April
• 23

Obiect al unui atac verbal de saptămâna trecută, Seicean are o dispută zdravănă cu un vechi prieten, care zicea cam aşa:

“- Bai, dar mai bine te-ai apuca să scrii ceva ca lumea. Un roman, o piesă de teatru, ceva care să poată atrage nişte priviri.   Te-ai bagat şi tu în lumea asta informaţionala. ”

Din păcate, talentul meu nu este îndeajuns de dezvoltat pentru a arăta ura şi dispreţul andrinsantului faţă de mine. Şi tot nu am înţeles… de ce eu ?

Lumea priveşte curentul de blogging ca un efect secundar al unor scriitori fără viitor. Există 2 tabere: Bloggerii si Scriitorii. Aşa cum bloggerul îşi întreţine linia cronologică a blogului prin evenimente care se completează, scriitorul are coaiele necesare să facă indigoul realităţii, în cuvinte simple şi bine legate.

Mi se reproşează din ce în ce mai des ca trăiesc in www. Că pun mâna pe o carte din ani în paşti, şi punctuaţia mea e la pământ. Nu vreau să număr câţi autori de romane post-moderniste citesc, şi de care îmi este ruşine că îmi împart cuvintele. Se scrie la duzină. Se scrie la beţie. Oricine poate găsi un scenariu decent, şi oricine îl poate întinde pe o perioadă nedeterminată. Greu, greu… cu talentele ăştia

Până data viitoare, salutări din [dotcom]

Worpess… the fun part

• April
• 21

… sau întâlnirea cu numărul 5 a Bloggerilor din Timişoara.

Cu o seară înainte, puneam evenimentul ăsta cu semnul întrebării. Aveam o panoramă nu prea largă despre ceea ce urma să se întâmple. Pe scurt: mă aşteptam să dau la o adunare de oameni care nu au altceva în meniu, decât calculatoare, calculatoare, şi iarăşi calculatoare.

Am rămas foarte plăcut surprins când am realizat că o mână de oameni care se ştiu de mai puţin de 3 luni, pot discuta matur, şi au un simţ al umorului al naibii de dezvoltat. S-a debutat lejer în câteva discuţii destul de interesante, după care am început să facem legea cu 2…..sau… stai… mă rog !!!, metrii de Tequila.

Nici acum nu ştiu de ce au plecat unii atât de repede, pentru că cei care au închis barul au avut parte de distracţie şi râsete până la refuz. Un lucru e just, bloggerii din Timişoara ştiu să se distreze. Nu cred că am mai avut o seară atât de interesantă de ceva timp, şi sper să ajung la toate întâlniriile publice care vor urma.

Urmează să citesc: Cami, Richie, Dora, Adi, Nuzzu, Răzvan, Dan, Daniel, Ramona, Marius, Anca, Tomata, Radu, Adeline

Notă de subsol: dacă nu îţi vezi numele sus, o să te găsesc cu siguranţă pe unul dintre ele

Hai Baftă !!!

Mai avem nevoie şi de… cuvinte

• April
• 18

Căutam zilele astea un dicţionar online amplu şi îngrijit, să îi dau un cuvânt, şi apoi să văd toată istoria lui, cu forme, sensuri, căcaţi… În afară de dexonline.ro, care e singurul dicţionar complet în limba noastră sfântă şi mult adorată, nu prea mai avem altceva în această arie. Ori le ştim noi pe toate, ori nu avem interes să facem ceva cât de cât util în Manhattan’ul âsta informaţional…

Iata ce găseşte Seicean dupa mai mult de dooj’de minute de căutare (nerecomandat minoriilor):

Cuvinte nou introduse in DOOM2 (Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al limbii Romane)

> a accesa
> adidas (pantof)
> agreement
> aviar
> banner
> babysitter (pl. babysittere)
> background (pl. backgrounduri)
> bermuda
> bip
> boschetar
> deflui
> euroatlantic
> hotline
> macho
> link
> fitness
> nelegal
> dixieland
> a dili
> hacker

 

LOL am zis prima dată, în timp ce o lacrimă îmi patina pe faţa mea rotundă şi cicatrizată… “macho”băi frate ? … şi “boschetar” ??? Astea se pare că sunt cele mai importante cuvinte care au intrat în Dicţionar şi în limba noastră cea mult respectată…

 

Respekt

Blues at Sunset [1]

• April
• 17

M. se trezi imediat la vibraţia telefonului şi deshise redepe ochii. Era atât de devreme, dar asta nu era ceva care să-l oprească. Avea o minte goală şi un sentiment de singurătate, lucru care parcă i se păru suspect pe moment. Îi treceau prin cap toate formele artificiale de fericire şi se simţi condamnat să se întoarcă câteva momente spre trecut. Era ceva ce nu mai făcuse demult. Ceva ce îi dădea aproape de fiecare dată un fior incisiv, ca un drog pe care îl iei pentru prima dată şi ai vrea să ţină o veşnicie. Îşi aducea aminte de el. De iubirile din trecut, şi de momentele când privea apusul de unul singur. Era un sentimental. Un sentimental înrăit, care privit în comparaţie cu viaţa, nu era nimic altceva decat o umbră. Nimic mai mult decât o reflexie a unui lucru pragmatic. Îşi întoarse capul din pernă cu un gest aproape mecanic, şi se uită aprope cu milă la ceasul care stătea deasupra capului său. Telefonul era pe noptieră, şi parcă îi era frică să îl atingă. Putea fi oricine. Sau putea fi ea… Asta îl înspăimânta pe M. de fiecare dată când telefonul vibra o singură dată. Începuse să calculeze probabilitatea pentru aproape fiecare persoană care ar putea avea nevoie de el la ora asta. Nu ieşea nimic. Se simţea legat de sentimentul acesta nemaiîntâlnit până acum, şi încetul cu încetul începea să îi placă. Era ca un nebun îndrăgostit de o senzaţie de frică pe care nu o mai poate stăpâni… Îşi aruncă mâna stângă spre noptieră şi prinse uşor de aparat. Îl ţinea cu atâta fineţe şi discreţie şi îl îndreptă apoi spre el. Ecranul era gol. Nici un apel nepreluat sau mesaj necitit. Vibraţia a fost doar în imaginaţia lui, care după câteva analize şi repetări structurate aproape că îi smulse un zâmbet sărăcăcios…